Lloran Las Rosas ( Cristian Castro )

Lloran Las Rosas ( Cristian Castro )

Un strop de apă.

  
 Se-agită marea-n nori de cețuri
 pe punțile de gânduri risipite...
 de vezi corăbii acostate între ghețuri,
 sunt doar suspinele mele iubite.

 De-aș adormi pe țărmul viu,
 să mă afund în nisipuri mișcătoare,
 să cad în adânc...să nu mai reânviu
 ci să devin o mare scufundată-n mare.

 Aș auzi poate atunci, cum cântă
 sirenele, în marea cea albastră;
 iar tu m-ai risipi în ploaia mută
 să pot să-ți fiu o pasăre măiastră.

 Să strig apoi un răsărit, să mă inunde
 cu o lumină caldă, orbitoare...
 și-apoi să mă întorc 'napoi în unde,
 să fiu o precum o umbră plutitoare.

 De farul s-ar preface-n lumânare,
 eu l-aș primi ca dar în fiecare noapte,
 arzând mocnit și singur către zare,
 să știi că m-am pierdut în șoapte.

 M-ai aștepta la ușa ta când eu suspin
 să te inund cu apa mea marină...
 să pot să spun că eu nu-s floare și nici spin!
 ci sunt un strop de apă, ce picură lumină.

 Autor: Dida Diana Cioponea .

In marea visului meu...

As minti de-as spune
ca sufletul nu canta...
ca primaverile cu nuferi
nu sunt eterne vise
ce se prabusesc
in apele uitarii.
Nu vreau sa strig
eternitatea sa stinga
valul marii iubiri
ce-mi arde-n suflet...
prefer calvarul focului
mocnit decat cel al
focului stins c-o unica
imbratisare.
Din spuma alba
a marii imi tes o ie,
imi fac coroana
de nuferi albi...steag
al inocentei si ma pierd
in marea visului meu...
acolo salasuiesc
de secole, in cantec
de sirene.
Te astept sa impartim
acelas pat de alge,
eternitatea si misterul
adanc ascuns in suflet.
Sirena (D.D.C.)

In marea visului meu...
As minti de-as spune
ca sufletul nu canta...
ca primaverile cu nuferi
nu sunt eterne vise
ce se prabusesc
in apele uitarii.
Nu vreau sa strig
eternitatea sa stinga
valul marii iubiri
ce-mi arde-n suflet...
prefer calvarul focului
mocnit decat cel al
focului stins c-o unica
imbratisare.
Din spuma alba
a marii imi tes o ie,
imi fac coroana
de nuferi albi...steag
al inocentei si ma pierd
in marea visului meu...
acolo salasuiesc
de secole, in cantec
de sirene.
Te astept sa impartim
acelas pat de alge,
eternitatea si misterul
adanc ascuns in suflet.
Sirena (D.D.C.)

As minti de-as spune
ca sufletul nu canta...
ca primaverile cu nuferi
nu sunt eterne vise
ce se prabusesc
in apele uitarii.
Nu vreau sa strig
eternitatea sa stinga
valul marii iubiri
ce-mi arde-n suflet...
prefer calvarul focului
mocnit decat cel al
focului stins c-o unica
imbratisare.
Din spuma alba
a marii imi tes o ie,
imi fac coroana
de nuferi albi...steag
al inocentei si ma pierd
in marea visului meu...
acolo salasuiesc
de secole, in cantec
de sirene.
Te astept sa impartim
acelas pat de alge,
eternitatea si misterul
adanc ascuns in suflet.
Sirena (D.D.C.)

Dependentă de tine

Mi-e sufletul plin de tine
și drumul răsărit în calea mea
mi te trimite și mi te ține 
în față, să te pot mereu vedea.

Sărutul tău ce inima-mi palpită
mă-mbată și mă amețește...
vreau mă simt pe veci iubită
să simt cum luna se topește.

Mă ții dependentă de tine
precum un drog...mereu legată
în așternut, ca algele marine
pe vălul unui ocean lin legănată.

Hoinăresc cu tine printre aștrii
iar șoapta timpului mă strigă;
în ochii mei senini...albaștrii
o lacrimă uitată mă intrigă.

Și mă apasă precum o piatră
un dor nebun de tot ce ești...
surâsul lunii într-o șatră
arzând ca focul în vetre țigănești.

Mi-e sufletul scrum

Am îmbrățișat stânca
 pe care ne refugiam cândva;
 Îmi moare sufletul
 în fiecare clipă
 când privirea îmbrățișază marea.
 crește golul în inima mea
 pentru că nu pot exista
 fără flacăra iubirii tale.
 Cum să te uit?
 Cum? Când gândul nu mă lasă?
 Refugiul meu e gândul
 către tine...amintirea ta
 mă lasă fără zori
 și-mi lasă sufletul pustiu.
 Flacăra mă arde pe dinăuntru
 ca o lumânare ce nu se stinge
 niciodată...
 ca o noapte eternă
 ai cărei zori nu mai apar
 niciodată.
 Mi-e sufletul scrum
 pentru că doar lângă tine
 pot învia și pot muri.

 Sirena

Tu ma rapui...

Cu iubirea ta ce a apus,
ai ars si valul ce ma invelea
cand sufletul meu plangea
de dor ascuns, si ma-i distrus.
M-ai lasat prada desertului
din tine si parjolind uscatul,
mi-ai impovarat pacatul
de-a te iubi, in focul desertului.
Am incercat sa fug printre idei
pictandu-mi unghiile cu ura
si nu mi-ai dat macar o picatura
din ce-as fi meritat...de obicei.
cand tu m-arunci in cloaca ta
ce-ti zace-n suflet
spunand ca ma iubesti...
ca mai apoi sa ma acoperi
cu cenusa vulcanului
frustrat care erumpe
la fiece minut.
De ce sa zac rapusa
de sageti cu spini
ce vin din infinitul tau?
Ma striga stelele-napoi...
si marea...tu, doar ma respingi.

SIRENA( DDC )
Sursa : Foto-Net

Muzica- Youtube.