Un strop de apă.

  
 Se-agită marea-n nori de cețuri
 pe punțile de gânduri risipite...
 de vezi corăbii acostate între ghețuri,
 sunt doar suspinele mele iubite.

 De-aș adormi pe țărmul viu,
 să mă afund în nisipuri mișcătoare,
 să cad în adânc...să nu mai reânviu
 ci să devin o mare scufundată-n mare.

 Aș auzi poate atunci, cum cântă
 sirenele, în marea cea albastră;
 iar tu m-ai risipi în ploaia mută
 să pot să-ți fiu o pasăre măiastră.

 Să strig apoi un răsărit, să mă inunde
 cu o lumină caldă, orbitoare...
 și-apoi să mă întorc 'napoi în unde,
 să fiu o precum o umbră plutitoare.

 De farul s-ar preface-n lumânare,
 eu l-aș primi ca dar în fiecare noapte,
 arzând mocnit și singur către zare,
 să știi că m-am pierdut în șoapte.

 M-ai aștepta la ușa ta când eu suspin
 să te inund cu apa mea marină...
 să pot să spun că eu nu-s floare și nici spin!
 ci sunt un strop de apă, ce picură lumină.

 Autor: Dida Diana Cioponea .