**SIRENA**-Poeme marine. -Autor.

Fotografia mea
Ma simt un pumn de cuvinte nerostite...m-ascund in mine si ...tac....doar ochii-mi vorbesc, spunand ceea ce sufletul nu poate rosti...Sunt un **SUFLET SINGURATIC** O floare-mi răsare din cuvinte și gândul alene-l pornesc, spre alte zări cu suflete robite, dar mă întorc mereu, fiindcă...iubesc. Iubesc cuvântul și versul ce în mine zac... un "Suflet Singuratic" sunt în al poemelor iatac...tac...tac... Si tac...tac in necuvinte care gem si sufletul pe palma-l pun, ca sa mai scrie un poem. Sunt la fel ca "LORELEI" care spunea: "Ramas-bun. Ma numesc numai Lorelei. Legenda spune ca am ucis. Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear." Ma regasesc in aceste cuvinte si cred ca viata desi e o lupta, sufletul se zbate singur in trairile vietii. Dida Diana Cioponea https://www.youtube.com/watch?v=1iXUCuKHtek

sâmbătă, 19 martie 2016

Ai să m-aștepți plângând



Ai să m-aștepți plângând
pe țărmul mării unde eu,
mă dezbrăcam de orice gând
când te vedeam un curcubeu.

Vor răsări și lotuși din lacrimile tale
și n-am să vin...eu te-am chemat!
îți voi trimite soldați îmbrăcați în zale
să lupte pentru ce-i al meu cu-adevărat.

Că mi-ai furat caleașca mea de perle
și căluții mei de mare nărăvași,
fugind cu alta-n cântecul de mierle
că n-ai știut să mă păstrezi...ci să mă lași...

Vei ruga marea să te spele,
de toate câte mi-ai făcut...
pe buze-ți, lacrimile grele,
se vor seca în formă de sărut.

N-oi auzi suspinele din tine,
decât atunci când îmi ve cere
să iert, că n-ai rămas cu mine,
când eu ceream doar mângâiere.

SIRENA D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu