**SIRENA**-Poeme marine. -Autor.

Fotografia mea
Ma simt un pumn de cuvinte nerostite...m-ascund in mine si ...tac....doar ochii-mi vorbesc, spunand ceea ce sufletul nu poate rosti...Sunt un **SUFLET SINGURATIC** O floare-mi răsare din cuvinte și gândul alene-l pornesc, spre alte zări cu suflete robite, dar mă întorc mereu, fiindcă...iubesc. Iubesc cuvântul și versul ce în mine zac... un "Suflet Singuratic" sunt în al poemelor iatac...tac...tac... Si tac...tac in necuvinte care gem si sufletul pe palma-l pun, ca sa mai scrie un poem. Sunt la fel ca "LORELEI" care spunea: "Ramas-bun. Ma numesc numai Lorelei. Legenda spune ca am ucis. Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear." Ma regasesc in aceste cuvinte si cred ca viata desi e o lupta, sufletul se zbate singur in trairile vietii. Dida Diana Cioponea https://www.youtube.com/watch?v=1iXUCuKHtek

sâmbătă, 19 martie 2016

Iubește așa cum eu iubesc...






De-aș putea iubi ca pământenii,
mi-ar crește aripi peste zări
și-aș aduna din stele denii,
s-arunc iubire și în mări!
Iubește pământesc,
iubește cald,
iubește așa cum eu iubesc...
o mare de smarald! 

De-aş iubi nisipul
cum marea îl iubeşte,
mi-ai putea iubi tu chipul
când inevitabil îmbătrâneşte?
Iubeşte la fel cum eu iubesc
tăcerea unui pescaruş
când valurile se opresc
sub tălpi ce desenează jucăuş
un drum, cărare printre spini
şi-o viață ascunsă în palmele căuş.

SIRENA D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu